Tulburari sociale in Darjeeling. Adio recoltei de ceai premium “second flush” pe anul acesta

Darjeeling se intinde ca o limba intre Nepal, Buthan si Bangladesh, in Bengalul de Vest, pe partea sudica, de joasa altitudine, a muntilor Himalaya. In India, evident.

Darjeeling

Pentru povestea noastra, vecinatatea Nepalului e insa relevanta. In Darjeeling, principal comunitate este gorkha, adica indieni de origine nepaleza. Doua miscari de masa ramin relevante pentru populatia munteana, cultivatoare de ceai,  cea a Gorkha National Liberation Front (intre anii 1986–1988) si  Gorkha Janmukti Morcha  (din 2007 – pina in zilele noastre). Ce isi doreste aceasta miscare? Infiintarea Gorkhaland, avind la baza o istorie distincta, rasa, limba, cultura si traditii diferite, un mod de viata diferit, dar si rezidenta intr-o zona diferita (muntoasa) si cu o clima diferita. Asadar, de peste un secol, indienii gorkha viseaza la aceasta subdiviziune administrativa proprie in cadrul Uniunii Indiene. Gorkhaland, spun deci localnicii, ar solutiona intr-un mod pozitiv criza identitara cu care se confrunta populatia. Dincolo de asta, mai trebuie spus ca zona ocupata de bengalezi, aflata mai la sud, este o zona mai dezvoltata din punct de vedere socio-economic, si vorbitoare de bengaleza, o limba diferita de nepaleza vorbita de gorkha.

Bengalul de Vest, din care face parte in present regiunea Darjeeling, este o zona importanta pentru productia de ceai. Ceaiul, poate fi numit “Brand Ambassador” al zonei Darjeeling. Exista in present 87 de plantatii ce produc annual 10 – 12 milioane de tone de frunze de ceai. Cca. 45.000 de persoane (reprezentind 20 la suta din populatie) sint direct implicate in cultivarea ceaiului, iar aproape 200.000 de persoane sint dependente de industria ceaiului. Indienii gorkha sint cei despre care vorbim. Administrativ, insa, ei sint in Bengalul de Vest si, ca atare, legile sint cele ale Bengalului de Vest, cum de altfel si politica este a Bengalului de Vest.

Darjeeling tea garden

Sub administrarea Bengalului de Vest, multe plante s-au imbolnavit, plantatii s-au inchis, ceea ce a dus la venituri mai mici pentru cei care lucrau aici, asta in conditiile in care un indian din zona Darjeeling oricum cistiga aproape jumatate din cit cistiga un muncitor din industria ceaiului in alte zone. Incasarile din vinzarile de ceai se duc catre Departamentul Comertului si Industriilor din subordinea Guvernului Bengalului de Vest, plantatiile fiind in administrarea statului, veniturile revenind exclusiv statului. Care, mai apoi, nu intoarce nimic din aceste sume pentru cheltuielile inerente intetinerii plantatiilor de ceai. Mai exact, o data la 50 – 75 de ani, arbustii trebuiesc reimprospatati, evident prin replantare. Ceea ce nu se intimpla. Ca atare, cea care sufera este productia si calitatea. O planta noua ajunge la maturitate in 5 – 6 ani, doar ca, noii manageri care vin din zona de biz si nu din sfera cultivatorilor de ceai, nu mai au respect pentru plantatii, si urmarind profitul imediat, nu mai doresc sa astepte un numar de ani pina cind planta devine productiva.

Cei care se ingrijesc de plantatii si string recolta, nu sint admisi in partea cealalta a afacerii, care se ocupa de vinzarea sau scoaterea la licitatie a produsului finit. Intr-o lipsa de transparenta cvasi-totala, asta se intimpla in orase precum Kolkata sau Guwahati, deci nicidecum in Darjeeling.

Tot in regiunea Darjeeling se mai cultiva si o serie de plante medicinale, si acestea comercializate cu mare success, la fel si chinina. Dar, oricite profituri s-ar realiza de pe urma muncii celor din regiunea Darjeeling, investitiile guvernamentale lasa mult de dorit. Infrastructura rutiera este pur si simplu dezastruoasa, o parte din drumuri inchise traficului, ca sa nu mai pomenim de lipsa surselor de apa potabila. Si nu pentru ca nu ar exista ape sau izvoare in regiune, ci dintr-o impotenta crasa si o indolenta iesita din comun a guvernului Bengalului de Vest. Tot lipsa drumurilor si apa de proasta calitate tin si turismul in loc. In aceste conditii, oare de ce nu si-ar dori indienii ghorka sa se separe de bengalezi? Cu atit mai mult cu cit Constitutia Indiei le garanteaza acest drept…

Colac peste pupaza, ministrul-sef al Bengalului de Vest, Mamata Banerjee, a impus limba bengaleza ca limba oficiala si pentru gorkha, pina in prezent acestia utilizindu-si propria limba, nepaleza. Fortele politienesti au fost insuficiente pentru a stavili valul de furie al indienilor gorkha in fata impunerii limbii bengaleze pentru scolile din regiune, astfel ca s-a apelat si la patru companii de trupe paramilitare si la armata. Din pacate, victimele sint tot mai numeroase, ultimele pierderi de vieti inregistrindu-se pe 9 iulie. Dincolo de cultivatorii de ceai, studentii si locuitorii oraselor invecinate se alatura miscarii Gorkhaland.

Conflictul a izbucnit in perioada recoltarii frunzelor pentru “second flush”. Indienii gorkha au lasat ceaiul si au coborit la proteste, fara sa tina cont de faptul ca second flush inseamna 20 la suta din volume si 40 la suta din veniturile rezultate din vinzari. Second flush inseamna in primul rind ceai de o calitate exceptionala, cules in luna in iunie, este ceaiul cu culoarea aceea speciala de ambra, data de o varietate de insecte ce “infecteaza” frunzele doar in aceasta perioada. Unele sortimente sint atit de unice incit se vind chiar si cu 185 de dolari kilogramul (fata de 2 dolari kilogramul de ceai Assam). Situatia in sine este unica acum, unele plantatii pierzind in integralitate recolta, ceea ce nu s-a mai intimplat niciodata pina in prezent.

Recoletele ulterioare nu pot substitui sub nici o forma second flush, ceea ce va afecta grav cumparatorii traditionali, de exemplu compania germana Halssen & Lyon, sau cele britanice cum ar fi Typhoo, Twinings sau Tetley, la fel si Unilever. 58,800 kg se vor licita pe 12 iulie, fiind vorba de ceai cules inaintea izbucnirii conflictelor, alte 20.000 de kg urmind sa incheie tranzactiile pe anul in curs, pe 18 iulie. In rest, nu mai exista nici o frunza pe stoc.

Intre timp, turistii au fost evacuati pe cheltuiala autoritatilor din Bengalul de Vest si confruntarile curg una din cealalta. Presa Indiana relateaza cu lux de amanunte si cu o anume voluptate despre acuzele fantasmagorice aduse indienilor gorkha, solicitarea a 10 companii de trupe paramilitare, ca Sikkim-ul da in judecata Bengalul pentru pierderile suferite, ca lucrurile par tot mai scapate de sub control, iar situatia ar putea redeveni dramatica exact ca in anii ’80 cind exact aceeasi problema a devastat o intreaga generatie, lasind mii de morti in urma.

Courtesy of darjeelingtimes.com

Seful Gorkha Janamukti Morcha, Bimal Gurung a declarant in cadrul unei conferinte de presa: “Aceasta este batalia noastra finala. Fie obtinem Gorkhaland, fie murim incercind sa obtinem asta”. Nici tendintele dictatoriale ale ministrului sef Mamata Banerjee nu ajuta prea mult ca lucrurile sa reintre in normal, iar acuzarea sefului GJM de crima si impiedicarea avocatilor sa il reprezinte, cu siguranta nu vor aduce decit alte varsari de singe si distrugeri.

Astfel, dincolo de pierderile din industriua ceaiului, pagubele vin in lant! Potrivit The Economic Times India, turismul in zona Darjeeling inseamna 10.000 de paturi, iar sezonul principal ar fi luna septembrie. Deja jumatate din rezervari au fost anulate, iar perspectivele nu sint generatoare de optimism. In regiunile mai joase, de cimpie, in Siliguri, se simt deja efectele economice ale tulburarilor sociale: comerciantii si fermierii care cultiva legume au fost loviti de scaderea preturilor, relateaza Darjeeling Times. In perioada musonului, ploioasa, populatia devine dependenta de legume, insa in clipa de fata legumele nu le mai cumpara nimeni, recolta fiind aruncata, iar fermierii care au luat credite de la banci pentru a le produce, se vad in fata unei adevarate crize. Blocada din zona de munte impiedica aprovizionarea normala a celor aflati in zona Darjeeling. De parca asta n-ar fi de ajuns, oficiali guvernamentali bengalezi incurajeaza fermierii sa nu le vinda muntenilor marfa.

Pe scurt, guvernul Bangalului de Vest isi doreste sa stapineasca peste Darjeeling, sa foloseasca banii produsi din industria ceaiului si turism, dar nu vrea sa returneze nici un banut in investitii, tinind populatia in saracie si dependenta de activitatile pe care le desfasoara. In plus, vrea sa le restringa si drepturile lingvistice si sa le stearga traditiile, cultura si istoria prin demersuri asimilationiste. Altfel spus, avem inca o data dovada ca cei care se gindesc ca pentru oameni nu conteaza apartenenta, limba, traditia, si propria cultura, se inseala amarnic. Iar adesea, ca si la Darjeeling, pierderile sint substantiale.

Poate altfel vom privi de acum inainte ceea ce indienii gorkha produc pentru noi: cel mai bun ceai de pe aceasta planeta.

Darjeeling second flush

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s